Azi simt nevoia sa scriu mult. De cateva ore am intrat intr-o stare aiurea.. e prea mult spus depresie dar totusi sunt un pic dezamagit.
De ce simt nevoia sa scriu mult? poate pentru ca nu am cui sa ii spun chestilea astea acum. Am multi prieteni dar parca de nici unul nu ma pot apropia asa de tare incat sa imi spun problemele, si e nasol sa le tin in mine.
De unde toata treaba asta?
Eu de "profesie" desi iar e prea mult spus... sunt fotograf. Fac poze la nunti..
Sambata trecuta am primit o oferta de la alt fotograf sa ma duc in locul lui la o nunta in Plopeni pentru ca el nu se poate duce... totul bine si frumos.. am acceptat... am renuntat la orice alt proiect pentru ziua acea ca sa ii iau locul.
A fost o nunta foarte obositoare.. am stat 18 ore acolo.. am tras 365 de poze... el imi zisese ca vrea 300 de poze in format digital.. lucru care nu mi-a suras asa tare, deoarece eu deobicei dau pozele imprimate pe hartie.. in album si cer 30 000 pe fotografie, iar el mi-a oferit 10 000 pe cadru. Chestia asta nu ma avantajeaza deoarece eu fac poze pe film, iar pentru un numar asa mare de fotografii deobicei primesc 9 milioane... acum fiind nevoit sa lucrez la fel de mult pentru o suma de 3 ori mai mica... am trecut cu vederea, si-asa e o perioada in care tre sa inapoiez cateva datorii..
Am ajuns in Plopeni la 13 00 si m-am intalnit cu clientii, la 6 30 dimineatza ieseam din localul in care a avut loc petrecerea si m-am indreptat spre apartamentul mirelui pentru a imi lua bagajul si am taiat-o spre Ploiesti.
La 7 am intrat in casa, am lenevit 2 ore apoi m-am dus la studioul unde imi developez pozele.
Developarea si scanarea au durat inca 7 ore... apoi pe la 16 00 m-am dus la un prieten acasa sa mai stam un pic de vorba... trebuia sa ajung acasa pt ca pana a doua zi trebuia sa mai aranjez cadrele pe calculator. Munca in plus fata de ce fac deobicei, pt ca atunci cand scot pozele pe hartie le prelucrez direct la masina... chestii minore gen corectarea culorilor si alte detalii, dar avand in vedere ca pozele trebiau predate in format digital, a trebuit sa le prelucrez pe calculator. Lucru care dureaza mult mai mult.
la 00 00 am ajuns din nou acasa, m-am asezat la calculator, m-am uitat peste poze si apoi era cat pe aci sa pic dupa scaun... de somn. Pana la urma m-am decis sa dorm cateva ore ca sa fiu in stare sa fac ceva... m-am culcat si mi-am pus ceasul sa sune la 3 00 am.
-- am adormit in timp ce puneam capul pe perna.... si 3 ore au trecut precum cateva minute... cand a sunat ceasul.. nu mai intelegeam ce se intampla in jurul meu.. dar stiam ca am ceva de facut.
Am scos aparatul din geanta.. si am inceput sa umblu prin casa in cautarea mirilor.. sa le fac poze... daca ma vedea cineva zicea ca am inebunit... apoi m-am gandit ca poate s-au culcat deci nu ar fi nici o problema daca ma culc si eu la loc.
M-am trezit din nou la 13 30. Am deschis rapid calculatorul stiind ca sunt in intarziere.. mi-am adus minte ce gandeam pe la 3 dimineatza si am inceput sa rad singur prin casa... desi m-a speriat un pic faza.
la ora 5 inca mai lucram la poze... au fost cateva cadre care nu erau prea reusite.. si am incercat sa le salvez, usor usor mai gaseam poze defocalizate si le scoteam din album(folder).
am aflat ca la 6 30 trebuie sa predau pozele, ca vine fotograful care m-a trimis sa le ia.
la 6 25 terminam de editat ultima fotografie... am numarat cadrele finale si am vazut ca din 365 au ramas 302... perfect.. omu mi-a cerut 300..
am scris repede un cd.. m-am suit pe scuter.. si la 6 30 eram inapoi la studio... unde trebuia sa vina fotograful.
a venit.. a ezitat sa ma salute.. apoi m-a intrebat cate cadre sunt.
cand i-am zis 302.. a pus o fatza nervoasa.. si m-a intrebat de ce doar atatea.... pentru ca atatea ai cerut.
mi-a cerut si cd-ul cu originalele ca sa aiba el mai multe.. in caz ca zic clientii cea de vreo poza sa le dea alta...
toate bune si frumoase... mi-a zis ca el deabea miercuri o sa primeasca banii de la clienti. Apoi mi-a dat Cristi(cel ce lucreaza la studio) un avans de 500 000 de la el din buzunar, si-asa mai am datorie la el 2 milioane, i-a zis lui Catalin (fotograful) sa ii aduca lui banii ca sa trec eu direct sa ii iau de acolo.
azi, miercuri, m-am intors la studio cu gandul sa primesc restul de bani. cand l-am intrebat pe Cristi.. mi-a zis ca a trecut Catalin pe acolo si zicea ca e foarte nemultumit de poze, ca sunt multe neclare... si intradevar sunt multe neclare, fix 54 de poze. dar astea nu i le pusesem in albumul de 300 pe care mi-l ceruse, si ca o sa le dea pozele joi inainte sa plece mirii in luna de miere ca sa nu aibe timp sa se planga de ele, si ca atunci o sa ia banii, si ca POATE trece vineri sa imi lase restul.
ok..
Eu m-am dus in locului la nunta asta ca sa il ajut, deoarece el nu putea sa se duca, iar el a fost trimis de o agentie acolo... am anulat o nunta in Ploiesti la care trebuia sa fac doar 100 de poze si primeam aceasi suma de bani... am stat 30 de ore puse cap la cap pentru pozele astea.
Am inteles ca nu mi-a multumit.. dar sa ia atitudinea asta mi se pare deplasat... cand pozele pe care i le-am dat erau foarte bune.
scurt calcul:
30 de ore : 3 100 000 lei
1 100 000: filme, developari, scanari, benzina.
2 000 000 profit.
- 1 000 000 datorie la Cristi de la studio pt un aparat foto cumparat de la el(mai am sa ii dau inca 1 milion)
- 300 000 datorie la un prieten care m-a imprumutat sa imi cumpar baterie(care pana la urma nu a trebuit sa o inlocuiesc deoarece m-a tinut cea din aparat)
- 350 000 datorie la alt tip care m-a imprumutat sa imi cumpar corzi inainte de concertul de la Rosia Montana
250 000 profit.
azi m-am imprumutat la tatal meu de 400 000 ca sa pot plati a treia datorie..
sper sa primesc vineri si restul de 500 000, asa o sa imi raman 100 000 de care o sa bag benzina.
Si sambata viitaore... o luam de la capat.
nu zic.. sunt fericit ca am mai scapat de datorii... dar m-a dezamagit rau toata atitudinea tipului... s-a mai suparat si Cristi de la studio pe mine, ca el ma recomandase.
O noua lectie de viata... de multe ori cand incerci sa ajuti pe cineva mai mult iti complici tie viata... asa ca ajuta-i doar pe cei ce au nevoie, si pe prieteni. Si nu spera sa primesti ceva inapoi pentru asta.
